Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

incubo m

  • 1 incubo

    incubo
    incubo ['iŋkubo]
      sostantivo Maskulin
     1 (da sogni) anche figurato Alptraum Maskulin
     2 (figurato: paura) Angst Feminin, Alpdruck Maskulin; (persona) Schreckgespenst neutro; incubo degli esami Prüfungsangst Feminin

    Dizionario italiano-tedesco > incubo

  • 2 incubo

    incubo s.m. 1. cauchemar ( anche fig): avere un incubo avoir un cauchemar; ( fig) l'incubo degli esami le cauchemar des examens. 2. ( demone) incube.

    Dizionario Italiano-Francese > incubo

  • 3 incubo

    ìncubo m кошмар

    Большой итальяно-русский словарь > incubo

  • 4 incubo

    Большой итальяно-русский словарь > incubo

  • 5 incubo

    incubo, ui, 1, lie upon, A. 20:10.* In this verse incubui may be from the following verb.

    English-Latin new dictionary > incubo

  • 6 incubo

    (s.) mara

    Dizionario italiano-svedese > incubo

  • 7 incubo

    incubo [ˈiŋkubo]
    sost m кошмар м

    Grande dizionario italiano-bulgaro > incubo

  • 8 incubo

    m nightmare
    * * *
    incubo s.m. nightmare; incubus*: avere incubi notturni, to have nightmares; essere un incubo per qlcu., (fig.) to be a nightmare for s.o.; l'esame è un vero incubo per lui, the exam is a real nightmare for him.
    * * *
    ['inkubo]
    sostantivo maschile nightmare (anche fig.)

    da incubonightmare attrib.

    * * *
    incubo
    /'inkubo/
    sostantivo m.
    nightmare (anche fig.); da incubo nightmare attrib.

    Dizionario Italiano-Inglese > incubo

  • 9 incubo

    [st1]1 [-] incŭbo, āre, ŭi, ĭtum (qqf. āvi, ātum): - intr. et qqf tr. -    - incubaturus Tert. Anim. 48. a - être couché (étendu) dans, sur.    - [avec dat.] Curt. 7, 21, 8 ; Liv. 21, 27, 5, etc    - fig. ponte nox incubat atra, Virg. En. 1, 89: sur la mer s'étend une noire nuit.    - humero incubat hasta, Ov. M. 6, 593: une lance repose sur son épaule.    - [en part.] incubare: être couché dans un temple sur la peau des victimes pour attendre les songes de la divinité et en tirer une interprétation. --- Virg. En. 7, 88.    - incubare: être couché dans un temple pour obtenir la guérison d'une maladie. --- Plaut. Curc. 61; 266. b - couver. - intr. - Col. 8,5, 10. - tr. - ova incubita, Plin. 29, 45: oeufs couvés. --- Plin. 10, 161. c - fig. couver une chose, veiller sur elle jalousement.    - incubare pecuniae, Cic. Clu. 72: couver son argent.    - defosso incubat auro, Virg. G. 2, 507: il couve l'or qu'il a enfoui. --- cf Liv 6, 15, 5, Quint. 10, 1, 2.    - incubare dolori, Sen. Marc 1: couver (entretenir) sa douleur.    - incubare Italiae, Flor. 2, 6, 57: garder jalousement l'Italie, être rivé à l'Italie. d - séjourner.    - incubare Erymantho, Ov. H. 9, 87: séjourner sur l'Erymanthe. e - tr. - habiter un lieu.    - Apul. M. 7, 190. g - être contigu à.    - jugum incubans mari, Plin. 6, 53: montagne touchant la mer. [st1]2 [-] incŭbo, ōnis, m.: a - gardien d'un trésor. --- Petr. 38, 8. b - incube. --- Tert. An. 44.
    * * *
    [st1]1 [-] incŭbo, āre, ŭi, ĭtum (qqf. āvi, ātum): - intr. et qqf tr. -    - incubaturus Tert. Anim. 48. a - être couché (étendu) dans, sur.    - [avec dat.] Curt. 7, 21, 8 ; Liv. 21, 27, 5, etc    - fig. ponte nox incubat atra, Virg. En. 1, 89: sur la mer s'étend une noire nuit.    - humero incubat hasta, Ov. M. 6, 593: une lance repose sur son épaule.    - [en part.] incubare: être couché dans un temple sur la peau des victimes pour attendre les songes de la divinité et en tirer une interprétation. --- Virg. En. 7, 88.    - incubare: être couché dans un temple pour obtenir la guérison d'une maladie. --- Plaut. Curc. 61; 266. b - couver. - intr. - Col. 8,5, 10. - tr. - ova incubita, Plin. 29, 45: oeufs couvés. --- Plin. 10, 161. c - fig. couver une chose, veiller sur elle jalousement.    - incubare pecuniae, Cic. Clu. 72: couver son argent.    - defosso incubat auro, Virg. G. 2, 507: il couve l'or qu'il a enfoui. --- cf Liv 6, 15, 5, Quint. 10, 1, 2.    - incubare dolori, Sen. Marc 1: couver (entretenir) sa douleur.    - incubare Italiae, Flor. 2, 6, 57: garder jalousement l'Italie, être rivé à l'Italie. d - séjourner.    - incubare Erymantho, Ov. H. 9, 87: séjourner sur l'Erymanthe. e - tr. - habiter un lieu.    - Apul. M. 7, 190. g - être contigu à.    - jugum incubans mari, Plin. 6, 53: montagne touchant la mer. [st1]2 [-] incŭbo, ōnis, m.: a - gardien d'un trésor. --- Petr. 38, 8. b - incube. --- Tert. An. 44.
    * * *
        Incubo, incubas, pen. cor. incubui, incubitum, penul. corr. et incubaui, incubatum, pen. prod. incubare. Plautus. Estre couché sur quelque chose.
    \
        Incubuitque toro, dixitque nouissima verba. Virg. Se coucha sur, etc.
    \
        Incubare pecuniae alicui spe atque animo. Cic. Bayer et tascher à s'emparer de quelque somme d'argent, et la devorer par esperance, Esperer de la retenir à soy injustement.
    \
        Thesauris incubare. Quintil. Cacher, et retenir à soy sans dire mot, et n'en aider à personne.
    \
        Thesauris publicis incubare. Liu. Occuper ou usurper par force, et retenir à soy les deniers de la Republique.
    \
        Incubare ouis vel pullis dicitur gallina. Colum. Couver.
    \
        Incubare. Seruius. Usurper et detenir le bien d'autruy par force et violence, ou injustement.

    Dictionarium latinogallicum > incubo

  • 10 incubo

    Il nuovo dizionario italiano-russo > incubo

  • 11 incubo

    I in-cubo, uī (āvī), itum (ātum), āre
    1) лежать, возлежать (alicui rei H, L etc. или super aliquid Sen); покоиться ( umero incubat hasta O)
    i. in fano Pl, C — спать, проводить ночь в храме ( чтобы увидеть вещие сны)
    2) тщательно охранять, ревниво оберегать (i. defosso auro V; pecuniae C)
    4) льнуть, не отставать, усердно заниматься (alicui rei Capit, Treb)
    5) оставаться, находиться, пребывать (rure Pl; lucos consitos Ap)
    7) прилегать, примыкать ( jugum incubans mari PM)
    II incubo, ōnis m. [ incubo I ]
    1) лежащий на кладах, т. е. хранитель сокровищ (= Orcus) Pt
    2) инкуб, ночной кошмар Tert

    Латинско-русский словарь > incubo

  • 12 íncubo

    m.
    incubus.
    * * *
    1 incubus
    * * *
    SM frm
    1) (=diablo) incubus
    2) (=pesadilla) nightmare
    * * *
    Literario incubus

    Spanish-English dictionary > íncubo

  • 13 incubo

    м.
    1) кошмар, кошмарный сон
    2) кошмар, страх
    * * *
    сущ.
    общ. кошмар, кошмарный сон

    Итальяно-русский универсальный словарь > incubo

  • 14 incubo

    1. in-cubo, klassisch u. gew. uī, itum, nachaug. u. selten āvī, ātum, āre, in od. auf etw. liegen, I) im allg.: super circense tomentum Sen.: stramentis, Hor.: cortici, Liv.: vesti, Iustin.: purpurā atque auro, Sen. poët.: m. Acc., folles, Apul.: caespitem ut torum, Fronto. – poet. übr. (= incumbo), inc. ferro, sich ins Schwert stürzen, Sen. Phaedr. (Hipp.) 254. – II) insbes.: A) v. divinatorischen Schlafe = εγκοιμασθαι, an einem geheiligten Orte sich niederlegen, -schlafen, um durch Träume über die Zukunft überhaupt oder (v. einem Kranken) über seine Krankheit von der Gottheit Belehrung zu erhalten, in fano, Plaut.: in Pasiphaae fano, Cic.: Aesculapii sacello (Dat.), Solin.: pellibus, Verg.: tumulis, Mela: Iovi, im Tempel des J., Plaut. Vgl. F. Aug. Wolfs Verm. Schr. S. 403 ff. Marquardt-Wissowa Staatsverw. 3, 99 ff. – B) v. Vögeln, brütend auf etw. sitzen, 1) eig.: a) auf dem Neste, nidis, Ov.: super exaggeratam variis odoribus struem sibi incubat (v. Phönix), Mela. – b) über den Eiern, sie bebrüten, ovis, Colum.: ova, Varro u. Petron.: ova incubita, Plin. – absol. = brüten, incubandi cupiditas, Colum.: cum incubant (gallinae), Varro: ovum incubanti gallinae subducere, Suet. – 2) übtr.: a) über od. auf einem Besitztum (bes. einem unrechtmäßigen, s. Ps. Ascon. Cic. II. Verr. 1, 116. p. 192, 1 B.) brüten = es sorgsam, geizig bewa-
    ————
    chen, -hüten, pecuniae, Cic.: defosso auro, divitiis, Verg.: acervis auri argentique, Sen.: publicis thesauris, Liv.: largiris nihil incubasque gazae, Mart.: velut clausis thesauris, Quint. – b) über od. auf etw. brüten, α) einer Sache obliegen, sich einer Sache hingeben, m. Dat., rei publicae actibus, Capit. Anton. phil. 8, 13: rebus ineptissimis, Treb. Poll. Gallien. 12, 6: dolori suo libenter haerere et inc., seinem Schm. nachhängen u. ihn hegen, Sen. ad Marc. 1, 1. – β) nicht von etwas ablassen, etw. unablässig bedrohen, -belagern, gew. m. Dat., inhaerens atque incubans Italiae, Flor. 2, 6, 57: spumanti alveo, Sil. 4, 602: armento, Sen. Thyest. 733: absol., in ipsis urbis faucibus, Flor. 1, 10, 2. – dah. c) übh. unrechtmäßig zurückhalten, -besitzen, rei alienae, spät. ICt. – C) an einem Orte liegen = sich aufhalten, rure, Plaut.: cupressifero Erymantho, Ov.: tabernulam, Apul.: lucos consitos, Apul. – D) übtr., 1) v. Lebl.: a) sich über einem Orte gelagert (= verbreitet) haben, nox profundo incubans mari, Curt.: ponto nox incubat atra, Verg.: caelum, quod incubat urbi, Val. Flacc.: ipse aër, qui desuper incubat, Tert. – b) (v. Örtlichkeiten) dicht an einem Orte liegen = dicht an ihn stoßen, -angrenzen, iugum incubans mari, Plin. 6, 53. – 2) von Pers., sorgend, wachend für etwas einstehen, tätig sein, pro salute patriae, Val. Max. 5, 6. ext. 5. – Partiz. Fut. Akt. incubātūrus,
    ————
    Tert. de anim. 48.
    ————————
    2. incubo, bōnis, m. (s. 1. incubo), I) der auf vergrabenen Schätzen liegt u. sie bewacht, der Schatzgeist, Petron. 38, 8 (= Pluto od. Orkus). Porphyr. Hor. sat. 2, 6, 12. – II) das sogenannte Alpdrücken, Cael. Aur. de morb. chron. 1, 3. Tert. de anim. 44. Isid. orig. 8, 11, 104: ab incubone deludi, Scrib. Larg. 100.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > incubo

  • 15 incubo sm

    Dizionario Italiano-Inglese > incubo sm

  • 16 incubo

    Nuovo dizionario Italiano-Inglese > incubo

  • 17 incubo

    1.
    in-cŭbo, ŭi, ĭtum, āre (rarely āvi, ātum, in the sense of to brood), 1, v. n. and a., to lie in a place or upon a thing (class.).
    I.
    Lit.:

    hic leno aegrotus incubat in Aesculapii fano,

    Plaut. Curc. 1, 1, 61: namque incubare satius te fuerat Jovi, against (the statue of) Jupiter, id. ib. 2, 2, 16:

    umero incubat hasta,

    rests, lies upon her shoulder, Ov. M. 6, 593:

    ipsi caetris superpositis incubantes flumen tranavere,

    Liv. 21, 27, 5:

    his (utribus) incubantes tranavere amnem,

    Curt. 7, 21, 18.— Poet.: ferro, to fall upon one ' s sword, Sen. Hippol. 259.— In part. pres.: incubans, lying near to, bordering upon:

    jugum mari,

    Plin. 6, 17, 20, § 53.—
    B.
    In partic.
    1.
    To sit upon eggs, to brood, to hatch:

    gallinas incubare fetibus alienigenis patiemur,

    Col. 8, 5, 10:

    ova gallinis incubanda subicere,

    Plin. 10, 59, 79, § 161:

    ova incubita,

    id. 29, 3, 11, § 45.—
    2.
    To abide or dwell in:

    rure incubabo in praefectura mea,

    Plaut. Cas. 1, 1, 21:

    lucos et specus,

    to inhabit, App. M. 4, p. 150, 15. —

    Pregn.: tabernulam littori proximam, vitatis maris fluctibus, incubabant,

    i. e. entered and lodged, App. M. 7, p. 190.—
    3.
    To be in, lie in, rest in or on:

    purpura atque auro,

    Sen. Thyest. 909:

    pavidusque pinnis anxiae noctis vigil incubabat,

    on his wings, id. ib. 570 sq.—
    4.
    To cling to, fall upon, said of mourners over the dead, etc.:

    indigna fui marito accendisse rogum, incubuisse viro?

    Luc. 9, 57; 8, 727; cf. id. 2, 27 al.—
    II.
    Trop., to brood over, to watch jealously over a thing, either to keep or get possession of it:

    qui illi pecuniae, quam condiderat, spe jam atque animo incubaret,

    Cic. Clu. 26, 72:

    auro,

    Verg. G. 2, 507:

    divitiis,

    id. A. 6, 610:

    publicis thesauris,

    to retain sole possession of, Liv. 6, 15:

    opimae praedae,

    Flor. 2, 10, 2.—
    2.
    To press upon, weigh upon, be a burden to, fasten on:

    ut inhaerentem atque incubantem Italiae extorqueret Annibalem,

    Flor. 2, 6, 57:

    protervus menti furor,

    Sen. Hippol. 268:

    illi mors gravis incubat,

    id. Thyest. 401.—
    3.
    To settle on, attach one ' s self to any thing. — Absol., of bees:

    nisi incubavere,

    Plin. 11, 16, 15, § 45.— Usually with dat.:

    leo victor armento incubat,

    Sen. Thyest. 733:

    ponto nox incubat atra,

    glooms over, darkens, Verg. A. 1, 89:

    quamvis ipsis urbis faucibus incubaret,

    took up a position at, Flor. 1, 10, 2;

    but cf.: pigra incubat Caligo terras,

    Avien. Or. Mar. 236:

    caelum quod incubat urbi,

    Val. Fl. 2, 494.
    2.
    incŭbo, ōnis, m. [1. incubo], one who lies upon any thing.
    I.
    A spirit that watches over buried treasures (post-class.):

    cum modo incuboni pileum rapuisset, thesaurum invenit,

    Petr. Fragm. Trag. 38, 8.—
    II.
    The nightmare, incubus (post-class.):

    ab incubone deludi,

    Scrib. Comp. 100:

    de incubone praesumptio,

    Tert. Anim. 44.

    Lewis & Short latin dictionary > incubo

  • 18 incubo [2]

    2. incubo, bōnis, m. (s. 1. in-cubo), I) der auf vergrabenen Schätzen liegt u. sie bewacht, der Schatzgeist, Petron. 38, 8 (= Pluto od. Orkus). Porphyr. Hor. sat. 2, 6, 12. – II) das sogenannte Alpdrücken, Cael. Aur. de morb. chron. 1, 3. Tert. de anim. 44. Isid. orig. 8, 11, 104: ab incubone deludi, Scrib. Larg. 100.

    lateinisch-deutsches > incubo [2]

  • 19 íncubo

    m
    1) демон, злой дух
    2) уст. кошмар, страшный сон

    БИРС > íncubo

  • 20 incubo

    Большой итальяно-русский словарь > incubo

См. также в других словарях:

  • incubo — / inkubo/ s.m. [dal lat. tardo incŭbus che giace sul dormiente , der. del tema di incubare giacere sopra ]. 1. [sogno spaventoso] ▶◀ ⇑ sogno. 2. (fig.) [cosa o persona che costituisce un pensiero assillante: mi sveglio ogni notte con l i. di… …   Enciclopedia Italiana

  • íncubo — adj. 1. Que se põe ou se deita por cima (a ave sobre os ovos). 2. Que causa pesadelos; que exerce ações maléficas. 3. Que cobre os ovos. • s. m. 4. Demônio a que se atribuíam pesadelos, sonhos maus, etc …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • íncubo — adjetivo,sustantivo masculino 1. Uso/registro: literario. [Demonio] que adopta figura de hombre para tener relaciones sexuales con una mujer: En siglos pasados la creencia en los íncubos estaba muy extendida …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • íncubo — (Del lat. incŭbus). adj. Se decía del diablo que, según la opinión vulgar, con apariencia de varón, tenía comercio carnal con una mujer. U. t. c. s.) …   Diccionario de la lengua española

  • Íncubo — Representación artística de un Íncubo. Íncubo (del latín Incubus, in, ‘sobre’ y cubare, ‘yacer’, ‘acostarse’) es un demonio masculino en la creencia popular europea de la Edad Media que se supone se posa encima de la víctima durmiente,… …   Wikipedia Español

  • Íncubo — (Del lat. incubus, el que se echa sobre alguien.) ► adjetivo/ sustantivo masculino OCULTISMO Se aplica al demonio que tiene, bajo apariencia de hombre, trato carnal con una mujer. * * * íncubo (del lat. «incŭbus») 1 m. *Demonio en figura de… …   Enciclopedia Universal

  • incubo — ìn·cu·bo s.m. 1. AU sogno angoscioso, spec. accompagnato da sensazione di oppressione o soffocamento: avere gli incubi, incubi notturni | TS mitol. nelle credenze popolari della antica Roma, personificazione dello stato di oppressione notturna,… …   Dizionario italiano

  • íncubo — {{#}}{{LM I21495}}{{〓}} {{SynI22042}} {{[}}íncubo{{]}} ‹ín·cu·bo› {{《}}▍ adj./s.{{》}} {{♂}}Referido a un demonio,{{♀}} que toma la apariencia de un varón para tener relaciones sexuales con una mujer: • Tuve una pesadilla con íncubos y… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • incubo — {{hw}}{{incubo}}{{/hw}}s. m. 1 Senso di affanno e apprensione provocato da sogni che spaventano e angosciano | (est.) Il sogno stesso. 2 (fig.) Pensiero angoscioso che inquieta: l incubo degli esami. ETIMOLOGIA: dal lat. incubus, propr. ‘che… …   Enciclopedia di italiano

  • Incubo sulla città contaminata — Filmdaten Deutscher Titel: Großangriff der Zombies Originaltitel: Incubo sulla città contaminata Produktionsland: Italien Erscheinungsjahr: 1980 Länge: 92 Minuten Originalsprache: Italienisch …   Deutsch Wikipedia

  • íncubo y súcubo — Demonios (masculino y femenino, respectivamente) que buscan tener relaciones sexuales con humanos durmientes. En la Europa medieval, algunos creían que la unión con un íncubo daba origen al nacimiento de brujas, demonios y humanos deformes. Se… …   Enciclopedia Universal

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»