-
1 incubo
incuboincubo ['iŋkubo]sostantivo Maskulin1 (da sogni) anche figurato Alptraum Maskulin2 (figurato: paura) Angst Feminin, Alpdruck Maskulin; (persona) Schreckgespenst neutro; incubo degli esami Prüfungsangst FemininDizionario italiano-tedesco > incubo
2 incubo
incubo s.m. 1. cauchemar ( anche fig): avere un incubo avoir un cauchemar; ( fig) l'incubo degli esami le cauchemar des examens. 2. ( demone) incube.3 incubo
ìncubo m кошмар4 incubo
5 incubo
6 incubo
(s.) mara7 incubo
8 incubo
m nightmare* * *incubo s.m. nightmare; incubus*: avere incubi notturni, to have nightmares; essere un incubo per qlcu., (fig.) to be a nightmare for s.o.; l'esame è un vero incubo per lui, the exam is a real nightmare for him.* * *['inkubo]sostantivo maschile nightmare (anche fig.)* * *incubo/'inkubo/sostantivo m.nightmare (anche fig.); da incubo nightmare attrib.9 incubo
[st1]1 [-] incŭbo, āre, ŭi, ĭtum (qqf. āvi, ātum): - intr. et qqf tr. - - incubaturus Tert. Anim. 48. a - être couché (étendu) dans, sur. - [avec dat.] Curt. 7, 21, 8 ; Liv. 21, 27, 5, etc - fig. ponte nox incubat atra, Virg. En. 1, 89: sur la mer s'étend une noire nuit. - humero incubat hasta, Ov. M. 6, 593: une lance repose sur son épaule. - [en part.] incubare: être couché dans un temple sur la peau des victimes pour attendre les songes de la divinité et en tirer une interprétation. --- Virg. En. 7, 88. - incubare: être couché dans un temple pour obtenir la guérison d'une maladie. --- Plaut. Curc. 61; 266. b - couver. - intr. - Col. 8,5, 10. - tr. - ova incubita, Plin. 29, 45: oeufs couvés. --- Plin. 10, 161. c - fig. couver une chose, veiller sur elle jalousement. - incubare pecuniae, Cic. Clu. 72: couver son argent. - defosso incubat auro, Virg. G. 2, 507: il couve l'or qu'il a enfoui. --- cf Liv 6, 15, 5, Quint. 10, 1, 2. - incubare dolori, Sen. Marc 1: couver (entretenir) sa douleur. - incubare Italiae, Flor. 2, 6, 57: garder jalousement l'Italie, être rivé à l'Italie. d - séjourner. - incubare Erymantho, Ov. H. 9, 87: séjourner sur l'Erymanthe. e - tr. - habiter un lieu. - Apul. M. 7, 190. g - être contigu à. - jugum incubans mari, Plin. 6, 53: montagne touchant la mer. [st1]2 [-] incŭbo, ōnis, m.: a - gardien d'un trésor. --- Petr. 38, 8. b - incube. --- Tert. An. 44.* * *[st1]1 [-] incŭbo, āre, ŭi, ĭtum (qqf. āvi, ātum): - intr. et qqf tr. - - incubaturus Tert. Anim. 48. a - être couché (étendu) dans, sur. - [avec dat.] Curt. 7, 21, 8 ; Liv. 21, 27, 5, etc - fig. ponte nox incubat atra, Virg. En. 1, 89: sur la mer s'étend une noire nuit. - humero incubat hasta, Ov. M. 6, 593: une lance repose sur son épaule. - [en part.] incubare: être couché dans un temple sur la peau des victimes pour attendre les songes de la divinité et en tirer une interprétation. --- Virg. En. 7, 88. - incubare: être couché dans un temple pour obtenir la guérison d'une maladie. --- Plaut. Curc. 61; 266. b - couver. - intr. - Col. 8,5, 10. - tr. - ova incubita, Plin. 29, 45: oeufs couvés. --- Plin. 10, 161. c - fig. couver une chose, veiller sur elle jalousement. - incubare pecuniae, Cic. Clu. 72: couver son argent. - defosso incubat auro, Virg. G. 2, 507: il couve l'or qu'il a enfoui. --- cf Liv 6, 15, 5, Quint. 10, 1, 2. - incubare dolori, Sen. Marc 1: couver (entretenir) sa douleur. - incubare Italiae, Flor. 2, 6, 57: garder jalousement l'Italie, être rivé à l'Italie. d - séjourner. - incubare Erymantho, Ov. H. 9, 87: séjourner sur l'Erymanthe. e - tr. - habiter un lieu. - Apul. M. 7, 190. g - être contigu à. - jugum incubans mari, Plin. 6, 53: montagne touchant la mer. [st1]2 [-] incŭbo, ōnis, m.: a - gardien d'un trésor. --- Petr. 38, 8. b - incube. --- Tert. An. 44.* * *Incubo, incubas, pen. cor. incubui, incubitum, penul. corr. et incubaui, incubatum, pen. prod. incubare. Plautus. Estre couché sur quelque chose.\Incubuitque toro, dixitque nouissima verba. Virg. Se coucha sur, etc.\Incubare pecuniae alicui spe atque animo. Cic. Bayer et tascher à s'emparer de quelque somme d'argent, et la devorer par esperance, Esperer de la retenir à soy injustement.\Thesauris incubare. Quintil. Cacher, et retenir à soy sans dire mot, et n'en aider à personne.\Thesauris publicis incubare. Liu. Occuper ou usurper par force, et retenir à soy les deniers de la Republique.\Incubare ouis vel pullis dicitur gallina. Colum. Couver.\Incubare. Seruius. Usurper et detenir le bien d'autruy par force et violence, ou injustement.10 incubo
m. (anche fig.)кошмар, страшный сонuscì finalmente da quell'incubo — этот кошмар, наконец, кончился
11 incubo
I in-cubo, uī (āvī), itum (ātum), āre1) лежать, возлежать (alicui rei H, L etc. или super aliquid Sen); покоиться ( umero incubat hasta O)i. in fano Pl, C — спать, проводить ночь в храме ( чтобы увидеть вещие сны)i. Jovi Pl — провести ночь в храме Юпитераi. ovis (nido) Col и i. ova Vr, Pt — сидеть на яйцах (высиживать птенцов)2) тщательно охранять, ревниво оберегать (i. defosso auro V; pecuniae C)3) предаваться ( dolori suo Sen)4) льнуть, не отставать, усердно заниматься (alicui rei Capit, Treb)5) оставаться, находиться, пребывать (rure Pl; lucos consitos Ap)7) прилегать, примыкать ( jugum incubans mari PM)II incubo, ōnis m. [ incubo I ]1) лежащий на кладах, т. е. хранитель сокровищ (= Orcus) Pt2) инкуб, ночной кошмар Tert12 íncubo
13 incubo
м.1) кошмар, кошмарный сон2) кошмар, страх* * *сущ.общ. кошмар, кошмарный сон14 incubo
1. in-cubo, klassisch u. gew. uī, itum, nachaug. u. selten āvī, ātum, āre, in od. auf etw. liegen, I) im allg.: super circense tomentum Sen.: stramentis, Hor.: cortici, Liv.: vesti, Iustin.: purpurā atque auro, Sen. poët.: m. Acc., folles, Apul.: caespitem ut torum, Fronto. – poet. übr. (= incumbo), inc. ferro, sich ins Schwert stürzen, Sen. Phaedr. (Hipp.) 254. – II) insbes.: A) v. divinatorischen Schlafe = εγκοιμασθαι, an einem geheiligten Orte sich niederlegen, -schlafen, um durch Träume über die Zukunft überhaupt oder (v. einem Kranken) über seine Krankheit von der Gottheit Belehrung zu erhalten, in fano, Plaut.: in Pasiphaae fano, Cic.: Aesculapii sacello (Dat.), Solin.: pellibus, Verg.: tumulis, Mela: Iovi, im Tempel des J., Plaut. Vgl. F. Aug. Wolfs Verm. Schr. S. 403 ff. Marquardt-Wissowa Staatsverw. 3, 99 ff. – B) v. Vögeln, brütend auf etw. sitzen, 1) eig.: a) auf dem Neste, nidis, Ov.: super exaggeratam variis odoribus struem sibi incubat (v. Phönix), Mela. – b) über den Eiern, sie bebrüten, ovis, Colum.: ova, Varro u. Petron.: ova incubita, Plin. – absol. = brüten, incubandi cupiditas, Colum.: cum incubant (gallinae), Varro: ovum incubanti gallinae subducere, Suet. – 2) übtr.: a) über od. auf einem Besitztum (bes. einem unrechtmäßigen, s. Ps. Ascon. Cic. II. Verr. 1, 116. p. 192, 1 B.) brüten = es sorgsam, geizig bewa-————chen, -hüten, pecuniae, Cic.: defosso auro, divitiis, Verg.: acervis auri argentique, Sen.: publicis thesauris, Liv.: largiris nihil incubasque gazae, Mart.: velut clausis thesauris, Quint. – b) über od. auf etw. brüten, α) einer Sache obliegen, sich einer Sache hingeben, m. Dat., rei publicae actibus, Capit. Anton. phil. 8, 13: rebus ineptissimis, Treb. Poll. Gallien. 12, 6: dolori suo libenter haerere et inc., seinem Schm. nachhängen u. ihn hegen, Sen. ad Marc. 1, 1. – β) nicht von etwas ablassen, etw. unablässig bedrohen, -belagern, gew. m. Dat., inhaerens atque incubans Italiae, Flor. 2, 6, 57: spumanti alveo, Sil. 4, 602: armento, Sen. Thyest. 733: absol., in ipsis urbis faucibus, Flor. 1, 10, 2. – dah. c) übh. unrechtmäßig zurückhalten, -besitzen, rei alienae, spät. ICt. – C) an einem Orte liegen = sich aufhalten, rure, Plaut.: cupressifero Erymantho, Ov.: tabernulam, Apul.: lucos consitos, Apul. – D) übtr., 1) v. Lebl.: a) sich über einem Orte gelagert (= verbreitet) haben, nox profundo incubans mari, Curt.: ponto nox incubat atra, Verg.: caelum, quod incubat urbi, Val. Flacc.: ipse aër, qui desuper incubat, Tert. – b) (v. Örtlichkeiten) dicht an einem Orte liegen = dicht an ihn stoßen, -angrenzen, iugum incubans mari, Plin. 6, 53. – 2) von Pers., sorgend, wachend für etwas einstehen, tätig sein, pro salute patriae, Val. Max. 5, 6. ext. 5. – ⇒ Partiz. Fut. Akt. incubātūrus,————Tert. de anim. 48.————————2. incubo, bōnis, m. (s. 1. incubo), I) der auf vergrabenen Schätzen liegt u. sie bewacht, der Schatzgeist, Petron. 38, 8 (= Pluto od. Orkus). Porphyr. Hor. sat. 2, 6, 12. – II) das sogenannte Alpdrücken, Cael. Aur. de morb. chron. 1, 3. Tert. de anim. 44. Isid. orig. 8, 11, 104: ab incubone deludi, Scrib. Larg. 100.15 incubo sm
['inkubo]16 incubo
sm ['inkubo]17 incubo
1.in-cŭbo, ŭi, ĭtum, āre (rarely āvi, ātum, in the sense of to brood), 1, v. n. and a., to lie in a place or upon a thing (class.).I.Lit.:B.hic leno aegrotus incubat in Aesculapii fano,
Plaut. Curc. 1, 1, 61: namque incubare satius te fuerat Jovi, against (the statue of) Jupiter, id. ib. 2, 2, 16:umero incubat hasta,
rests, lies upon her shoulder, Ov. M. 6, 593:ipsi caetris superpositis incubantes flumen tranavere,
Liv. 21, 27, 5:his (utribus) incubantes tranavere amnem,
Curt. 7, 21, 18.— Poet.: ferro, to fall upon one ' s sword, Sen. Hippol. 259.— In part. pres.: incubans, lying near to, bordering upon:jugum mari,
Plin. 6, 17, 20, § 53.—In partic.1.To sit upon eggs, to brood, to hatch:2.gallinas incubare fetibus alienigenis patiemur,
Col. 8, 5, 10:ova gallinis incubanda subicere,
Plin. 10, 59, 79, § 161:ova incubita,
id. 29, 3, 11, § 45.—To abide or dwell in:3.rure incubabo in praefectura mea,
Plaut. Cas. 1, 1, 21:lucos et specus,
to inhabit, App. M. 4, p. 150, 15. —Pregn.: tabernulam littori proximam, vitatis maris fluctibus, incubabant,
i. e. entered and lodged, App. M. 7, p. 190.—To be in, lie in, rest in or on:4.purpura atque auro,
Sen. Thyest. 909:pavidusque pinnis anxiae noctis vigil incubabat,
on his wings, id. ib. 570 sq.—To cling to, fall upon, said of mourners over the dead, etc.:II.indigna fui marito accendisse rogum, incubuisse viro?
Luc. 9, 57; 8, 727; cf. id. 2, 27 al.—Trop., to brood over, to watch jealously over a thing, either to keep or get possession of it:2.qui illi pecuniae, quam condiderat, spe jam atque animo incubaret,
Cic. Clu. 26, 72:auro,
Verg. G. 2, 507:divitiis,
id. A. 6, 610:publicis thesauris,
to retain sole possession of, Liv. 6, 15:opimae praedae,
Flor. 2, 10, 2.—To press upon, weigh upon, be a burden to, fasten on:3.ut inhaerentem atque incubantem Italiae extorqueret Annibalem,
Flor. 2, 6, 57:protervus menti furor,
Sen. Hippol. 268:illi mors gravis incubat,
id. Thyest. 401.—To settle on, attach one ' s self to any thing. — Absol., of bees:2.nisi incubavere,
Plin. 11, 16, 15, § 45.— Usually with dat.:leo victor armento incubat,
Sen. Thyest. 733:ponto nox incubat atra,
glooms over, darkens, Verg. A. 1, 89:quamvis ipsis urbis faucibus incubaret,
took up a position at, Flor. 1, 10, 2;but cf.: pigra incubat Caligo terras,
Avien. Or. Mar. 236:caelum quod incubat urbi,
Val. Fl. 2, 494.incŭbo, ōnis, m. [1. incubo], one who lies upon any thing.I.A spirit that watches over buried treasures (post-class.):II.cum modo incuboni pileum rapuisset, thesaurum invenit,
Petr. Fragm. Trag. 38, 8.—The nightmare, incubus (post-class.):ab incubone deludi,
Scrib. Comp. 100:de incubone praesumptio,
Tert. Anim. 44.18 incubo [2]
2. incubo, bōnis, m. (s. 1. in-cubo), I) der auf vergrabenen Schätzen liegt u. sie bewacht, der Schatzgeist, Petron. 38, 8 (= Pluto od. Orkus). Porphyr. Hor. sat. 2, 6, 12. – II) das sogenannte Alpdrücken, Cael. Aur. de morb. chron. 1, 3. Tert. de anim. 44. Isid. orig. 8, 11, 104: ab incubone deludi, Scrib. Larg. 100.
19 íncubo
20 incubo
См. также в других словарях:
incubo — / inkubo/ s.m. [dal lat. tardo incŭbus che giace sul dormiente , der. del tema di incubare giacere sopra ]. 1. [sogno spaventoso] ▶◀ ⇑ sogno. 2. (fig.) [cosa o persona che costituisce un pensiero assillante: mi sveglio ogni notte con l i. di… … Enciclopedia Italiana
íncubo — adj. 1. Que se põe ou se deita por cima (a ave sobre os ovos). 2. Que causa pesadelos; que exerce ações maléficas. 3. Que cobre os ovos. • s. m. 4. Demônio a que se atribuíam pesadelos, sonhos maus, etc … Dicionário da Língua Portuguesa
íncubo — adjetivo,sustantivo masculino 1. Uso/registro: literario. [Demonio] que adopta figura de hombre para tener relaciones sexuales con una mujer: En siglos pasados la creencia en los íncubos estaba muy extendida … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
íncubo — (Del lat. incŭbus). adj. Se decía del diablo que, según la opinión vulgar, con apariencia de varón, tenía comercio carnal con una mujer. U. t. c. s.) … Diccionario de la lengua española
Íncubo — Representación artística de un Íncubo. Íncubo (del latín Incubus, in, ‘sobre’ y cubare, ‘yacer’, ‘acostarse’) es un demonio masculino en la creencia popular europea de la Edad Media que se supone se posa encima de la víctima durmiente,… … Wikipedia Español
Íncubo — (Del lat. incubus, el que se echa sobre alguien.) ► adjetivo/ sustantivo masculino OCULTISMO Se aplica al demonio que tiene, bajo apariencia de hombre, trato carnal con una mujer. * * * íncubo (del lat. «incŭbus») 1 m. *Demonio en figura de… … Enciclopedia Universal
incubo — ìn·cu·bo s.m. 1. AU sogno angoscioso, spec. accompagnato da sensazione di oppressione o soffocamento: avere gli incubi, incubi notturni | TS mitol. nelle credenze popolari della antica Roma, personificazione dello stato di oppressione notturna,… … Dizionario italiano
íncubo — {{#}}{{LM I21495}}{{〓}} {{SynI22042}} {{[}}íncubo{{]}} ‹ín·cu·bo› {{《}}▍ adj./s.{{》}} {{♂}}Referido a un demonio,{{♀}} que toma la apariencia de un varón para tener relaciones sexuales con una mujer: • Tuve una pesadilla con íncubos y… … Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos
incubo — {{hw}}{{incubo}}{{/hw}}s. m. 1 Senso di affanno e apprensione provocato da sogni che spaventano e angosciano | (est.) Il sogno stesso. 2 (fig.) Pensiero angoscioso che inquieta: l incubo degli esami. ETIMOLOGIA: dal lat. incubus, propr. ‘che… … Enciclopedia di italiano
Incubo sulla città contaminata — Filmdaten Deutscher Titel: Großangriff der Zombies Originaltitel: Incubo sulla città contaminata Produktionsland: Italien Erscheinungsjahr: 1980 Länge: 92 Minuten Originalsprache: Italienisch … Deutsch Wikipedia
íncubo y súcubo — Demonios (masculino y femenino, respectivamente) que buscan tener relaciones sexuales con humanos durmientes. En la Europa medieval, algunos creían que la unión con un íncubo daba origen al nacimiento de brujas, demonios y humanos deformes. Se… … Enciclopedia Universal
Перевод: со всех языков на все языки
со всех языков на все языки- Со всех языков на:
- Все языки
- Со всех языков на:
- Все языки
- Албанский
- Английский
- Болгарский
- Испанский
- Итальянский
- Латинский
- Немецкий
- Португальский
- Русский
- Суахили
- Турецкий
- Французский
- Чешский